Una dintre caracteristicile unice ale Parcului Național Kilimanjaro este diversitatea sa ecologică. Natura verticală a parcului, care se înalță de la poalele dealurilor până la vârful impunător, permite o varietate incredibilă de habitate și faună, toate într-o zonă relativ mică. Pe măsură ce urcați de la baza Kilimanjaro până la vârful său, veți descoperi cinci zone ecologice distincte:

1. Terenuri cultivate (1.000 – 1.800 de metri): La cele mai mici altitudini, zona din jurul parcului este bogată în terenuri agricole, unde comunitățile locale cultivă produse precum cafea, banane și legume.

2. Pădurea tropicală (1.800 – 2.800 metri): Pădurea tropicală luxuriantă este una dintre cele mai captivante caracteristici ale parcului, caracterizată prin copaci înalți, ramuri acoperite cu mușchi și o abundență de păsări. Aici, excursioniștii se pot bucura de sunetul ciripitului păsărilor și de vederea maimuțelor Colobus și, ocazional, a elefanților.

3. Heather and Moorland (2.800 – 4.000 de metri): Pe măsură ce urcați, peisajul se transformă într-un teren mai deschis și mai accidentat, cu vegetație de iarbă și mlaștină. Aici încep excursioniștii să vadă schimbările dramatice de peisaj, cu formațiuni stâncoase vulcanice izbitoare și priveliști vaste.

4. Deșertul alpin (4.000 – 5.000 de metri): Deșertul alpin este un peisaj arid, cu foarte puțină vegetație, doar specii de plante rezistente, precum lobelias și groundsel uriaș, care pot rezista condițiilor dure de la altitudini mari. Este un mediu suprarealist, care oferă o frumusețe crudă și o atmosferă provocatoare pentru cei care se apropie de vârf.

5. Vârful Arctic (5.000 de metri – 5.895 de metri): Vârful Kilimanjaro, Vârful Uhuru, este un loc uimitor în care excursioniștii se află pe acoperișul Africii, înconjurați de ghețari și câmpuri de gheață care s-au micșorat încet de-a lungul anilor. Priveliștea de pe vârf este de-a dreptul spectaculoasă – priveliști vaste și panoramice care se întind peste Tanzania, Kenya și mai departe.